suzi

 

Kafka pe litoral (haha), Kafka pe malul marii de fapt, este o carte foarte complicata si brodata cu simboluri si mituri, care, pe mine personal, la un moment dat m-a obosit.

Avem doua firicele de povestire paralele:

Kafka Tamura, se hotaraste sa plece de acasa cind implineste 15 ani, pentru ca avea o criza de personalitate, isi ura tatal si i se luase de toate. Plus ca maica-sa il parasise cind avea vreo 4 ani, luind-o cu ea si pe sora-sa adoptiva. Deci Kafka mai pleaca si poate-poate da de jumatatea lui de familie plecata in lume. Urmarit (sa nu uitam) de un fel de blestem de-a lui taica-su, care-i spusese ca la un moment dat o sa-l omoare pe el si o sa se sexueze si cu maica-sa si cu sora-sa (Oedip, vraja marii).

Dl Nakata, care in copilarie avusese un accident (inexplicabil de alfel, un caz de nu se stie exact exact ce s-a intimplat, un grup de copii au picat ca trasniti intr-o padure si s-au trezit dupa 10-15 minute fara sa-si aminteasca ce-au patit, dar fara urmari. Numai asta micu a stat in coma citeva luni), isi pierduse memoria si acu era un pic cam simplu asa la minte. Dar avea o calitate, putea sa se inteleaga cu pisicile.

Se intimpla multe, Kafka ajunge intr-un oras si se cazeaza la o biblioteca, unde e o doamna (care se dovedeste a fi maica-sa, dar nu e foarte foarte clar) cu care Kafka se tot culca, in timp ce e indragostit si de fantoma ei, care vizita camera in care dormea el, ca sa se uite la un tablou (“Kafka pe tarm”), in care era pictat iubitul ei din tinerete (care murise).

Nakata intra in niste complicatii din cauza pisicilor, incit ajunge sa-l omoare pe taica-su lu Kafka… Dar singele care normal trebuia sa apara pe hainele lui Nakata, apare pe tricoul lui Kafka (ca sa vezi). Deci Nakata incearca sa se predea la politie, care nu-l crede, asa ca o intinde, ca simtea el ca tre sa se duca in alt oras, sa caute piatra, ca sa deschida “poarta”, pentru ca lucrurile sa se aseze pe fagasul normal.

Daca va intrebati unde e sor-sa lu Kafka, ea este o personaja care il ajuta pe el la un moment dat, dupa care ii face o felatie, ca era prea tensionat, iar el ca sa-i multumeasca, o s-o violeze in vis, mai tirziu.

N-am povestit nici o zecime din carte, care, am zis, este plina plina cu amanunte si cu intorsaturi si simboluri si lumi (lumea reala, nu stiu cit de reala e, lumea visului, lumea mortilor, lumea subconstientului, se succed de n-ai timp sa te dezmeticesti).

Se vede ca lui Murakami ii place sa spuna povesti misto, ii place sa te tina legat de carte, de personaje, se vede ca are grija de tine sa nu te plictisesti. Insa, ce nu mi-a placut mie aici a fost meticulozitatea cu care si-a construit cartea si dorinta de-a face o carte cu multe chei. Mi s-a parut un amalgam, mult prea incarcat, care nu voia sa fie comercial, dar nici mult nu mai avea, cred ca pe undeva pe la capitolul 2-3 s-a enervat pe editura, si-a pus tot materialul pe masa, l-a inghesuit la nervi si a busit toata cartea, pentru ca pare lipsita de focus, ca sa spun asa.

Nu e chiar o capodopera, daca se mai odihnea si ne mai relaxa si pe noi, ar fi fost mult mai bine.